Duzina de cuvinte 18 – Gânduri fără noimă

E atâta liniște

Departe de larma orașului putred, valuri neobosite își caută limanuri. Și le mângâie lacom cu degete răsfirate, agățate în nisipuri fierbinți. Mi-e dor. De copite de cai tremurând. Și de licurici răsucindu-și lumina în nopți limpezi și reci. De sunetul ierbii, de cântecul ploii, de umbre, de nori. De livada cu parfum de femeie.

Mi se face de zborul latent. Cu pasul ușor către lumi care cer ca aici să pară dincolo. Și cu oglinzi ce devin cioburi, ca un puzzle veșnic neterminat din care va lipsi mereu o piesă. O căutăm aiurea când de fapt ea e adânc scrijelită în fiecare din noi.

Mi-am ascuns lacrima într-o floare de colț, să o am ca licoare pentru sufletu-mi adormit atunci când zeii își vor fi întors din nou fața de la noi, muritorii. Și, ascunsă-n culcușul lacustru, pândesc undele zâmbind languros vreunei sirene rătăcite, îmbrăcate în frunze de nuferi.

Da…e atât de liniște…

 

………………………………………………………..

provocată de Psi
ca și almanahe, altcersenin, anacondele, Carmen Pricop, Carmen, dordefemeie, Jora, Scorpio, Tiberiu, Vero, virusverbalis, drugwash

37 de comentarii

  1. Păcat c-ai postat atât de târziu! Gândurile tale fără noimă sunt mană cerească pentru plagiatori! 😆

    De exemplu:
    În larma putreziciunii citadine, limanuri obosite aşteaptă valuri. Le sparg lacom cu degete ascuţite, arse de nisipuri fierbinți. Mi-e dor. Nu de copite de cai morţi! De licurici lepădând lumini limpezi în nopţi reci. De iarba cântecului ploii, de norii umbrelor. De femeia cu parfum de livadă.

  2. Adanci asa, unele cuvinte, mi-a dat un fior dialogul dintre tine si Oana Convietuire…sper sa nu fie altceva decat liniste. Acea liniste ce apare cand simti ca te regasesti in tot ce este in jurul tau.

Lasă un răspuns către dagatha Anulează răspunsul