RSS

Realitatea văzută din spatele oglinzii

21 Noi
Ajunsesem să fiu gelos pe oglindă. Era atâta de frumoasă…încât  reflexia luminii făcea dragoste cu zâmbetul ei.

(sursa)

E posibil să te regăsești în gândurile astea, deși nu cred că sunt foarte dese cazurile când oamenii își pot vedea foarte clar imaginea din oglindă.

E posibil ca în toată călătoria asta pe care noi o numim, convențional, viață, să dai peste suflete care să-ți semene. Să te recunoști într-o idee, într-un gând, într-un vis… Uneori mai mult, alteori mai puțin. Uneori te descoperi uimit, alteori pare totul firesc, ca și cum asta așteptai de la toate experiențele și experimentele.

Știi cum e să strigi tare și să nu te audă nimeni? Să urli ceea ce vrei, ceea ce te face fericit și să nu dai decât peste surzi și muți? Să ai impresia că realitatea ta este unică și neîmpărtășită? Quite painful, actually... Și atunci când reușești să-ți înalți ochii de pe dalele de ciment pe care le numeri aproape maniac – să iasă mereu pare! – dai peste oglindă. Ciudat e că nu-ți arată nici părul ciufulit, nici ochii îngreunați de povara lacrimilor, nici chipul distorsionat de atâta căutare zadarnică. Dincolo pare să fie un alter-ego, sufletul geamăn despre existența căruia nu ai știut, dar care te bucură. Și ești uimit de similitudinea gesturilor, de familiaritatea visului sau de aceleași riduri brăzdând sufletul. Simți că îți știe povestea fără să i-o fi spus vreodată, iar lucrul acesta te face să te simți ușurat.

Iubești o himeră! Iubești un vis. Iubești ideea de a fi iubit și de a iubi la rândul tău… Iubești pe cineva care NU există decât în mintea TA. Pentru că TU i-ai creat o identitate…Tu ți-ai croit-o după ”chipul și asemănarea ta”, tu ai plăsmuit-o astfel încât ea să fie ”the one”. Te-a ajutat mult și faptul că nu o cunoști. Că nu ai vazut-o. Că nu ai atins-o…că nu ai simțit-o vibrând lângă tine..Că nu i-ai mângâiat părul și nu i-ai șoptit la ureche cântec suav de lebădă neagră…Și atunci ai avut norocul de a putea să ți-o imaginezi așa cum vrei: parfumul, culoarea părului, a ochilor, finețea pielii…

Pe cine iubești? Nu pe cea-care-are-un-nume, sunt sigură. Pentru că tu pe cea-care-are-un-nume nu o cunoști. Deloc. Cea-care-are-un-nume e ființa vie, cu o biografie incertă, femeia pe care o cunoști după voce, femeia care ți-a spus că te iubește, care ți-a făcut un cadou de ziua ta, cu care ai vorbit clipe întregi, cu care ai schimbat atâtea mesaje… Dar este ceea ce EA te-a lăsat să vezi. It is darkness all around her… Nu o vezi pentru că ești orbit de lumina cu care o îmbracă dragostea ta vie…Da, ești fluturele acela care se apropie de lumina puternică chiar dacă asta îl va costa viața…

”În timp ce pestriţul fluture hoinărea zburând încoace şi încolo prin întunericul nopţii, zări deodată lumina unei lămpi. Se îndreptă numaidecât într-acolo şi, rotindu-se în jurul lămpii în cercuri când mai largi, când mai strânse, se minuna foarte de o asemenea frumuseţe.

Dar cum nu se mulţumi doar s-o privească, îi trecu prin gând să se poarte cu ea aşa cum obişnuia să se poarte şi cu florile parfumate. Şi îndreptându-şi zborul în direcţia lămpii, trecu plin de curaj pe deasupra flăcării, care îi pârli marginile aripilor şi picioarele, şi alte podoabe.
Fluturele căzu la piciorul lămpii, cu desăvârşire nedumerit de ceea ce i se întâmplase; nu putea pricepe cum dintr-un lucru atât de frumos i se putea trage cuiva un asemenea rău şi o astfel de nenorocire?
Şi după ce îşi mai refăcu întrucâtva puterile, porni din nou în zbor. Dar de astă dată, trecând chiar prin flacăra lămpii, căzu numaidecât ars în untdelemnul ce servea drept hrană acestei flăcări. Îi mai rămase doar atâta bruma de viaţa cât să se gândească la pricina nenorocirii sale şi să-i grăiască lămpii:
– O, blestemată lumină! Eu credeam că mi-am găsit în tine fericirea! Acum îmi plâng zadarnic nebuneasca-mi dorinţă, acum când, cu preţul vieţii mele, am cunoscut firea ta primejdioasă şi distrugătoare!
La care lampa îi răspunde:
– Aşa fac eu cu cei care nu ştiu să se folosească de mine cum se cuvine!”
(sursa incertă)

Ți-a fost refuzat dreptul de a o descoperi tu însuți, de a-i observa detaliile – lucru care-ți place extrem de mult – de a-i vedea ochii când îți vorbește, de a-i observa mâinile frecându-se ușor în câte o situație incomodă…

Iubești un ideal…pe care tu însuți ți l-ai făurit…Nu pe cea-care-are-un-nume o iubești, căci nu o cunoști cu adevărat. O iubești pe EA.  Pe care tu însuți ai născut-o…Ai scos-o din propriile visuri și ai plămădit-o cu mâinile tale ca pe un lut, apoi ai suflat peste ea și i-ai dat viață…iar acum te agăți de ea ca să trăiești tu însuți…Ca și cum ai creat-o ca să-ți faci un transplant de suflet…

Ești un Pygmalion, fără îndoială…

Și ți-e teamă să dai drumul acestui vis pe care ți l-ai făurit și de care te-ai îndrăgostit…Ți-e teamă pentru că nu ai mai avea de ce să te agăți…

Nu ai să fii fericit atâta vreme cât nu vei putea să-ți găsești un trup idealului tău…Atâta vreme cât te refugiezi într-o lume care nu aparține realității. Pentru că, ne place sau nu, trăim ÎN această realitate: grotescă, animalică, fără speranță, fără frumusețe…Nu știm ce ne așteaptă dincolo de această realitate, așa încât ar fi bine să ne bucurăm de ea, fără să ne dorim să trecem într-o alta mai devreme decât ne este destinat.

Nu ai să fii fericit pentru că și dacă va rămâne lângă tine, vei fi dezamăgit. Ea este EA atâta vreme cât nu o cunoști cu totul. Acele mici lucruri care ne fac prea…umanizați, coborându-ne de pe un piedestal pe care am fost urcați cu pompă de cei care ne iubesc, tocmai acele lucruri atât de mărunte ne înverșunează şi ne fac să ridicăm pumnul spre cer a revoltă că ni s-a furat visul.

Nu ai să fii fericit pentru că structura ta sufletească NU îți permite acest lucru.

 

This is how things are like when seen from the other part of the mirror…

Rise up. Look around you. Do not miss what may be near you. Dream on, but dare to make your dreams come true. Dare to live! As this is what bravery is all about!

Or, maybe, watch Trainspotting again and make your choices.

P.S. O precizare importantă de dincolo de oglindă, privind povestioara cu fluturele și flacăra:

Poate fluturele ar putea să o întrebe pe flacăra de ce un lucru atât de frumos este atât de rău. Iar flacăra să-i răspundă că nu e rea, asta e firea ei – să-i ucidă pe fluturii temerari. Că flăcările și fluturii sunt meniti să nu fie niciodată împreună.

 
124 comentarii

Scris de pe Noiembrie 21, 2012 în Jurnal

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

124 responses to “Realitatea văzută din spatele oglinzii

  1. miha

    Noiembrie 21, 2012 at 10:42 pm

    🙂

     
  2. Indu Bitabilul

    Noiembrie 21, 2012 at 10:43 pm

    Neah,, E vag si ambiguu ce citesc mai sus… Si ce e mai ciudat e ca textul tau in loc sa ma situeze intr-o oarecare perspectiva, ma arunca, indecis, intr-o vagauna incerta…. E frumos, are nerv, dar nu spune nimic legat… Astept o lamurire… Sau nu🙂

     
    • dagatha

      Noiembrie 21, 2012 at 10:55 pm

      🙂
      Apoi, dacă e vag și ambiguu…este exact cum am vrut să fie😆 Dacă te aruncă într-o ”văgăună incertă” e semn că te-a interesat până la capăt🙂
      Lămurire: postarea are două…părți. Considerații generale despre cum se pot oglindi oamenii în ceilalți și reflecții despre iubirea ca vis plămădit, reflecții născute în urma unor discuții „in oglindă” pe care le-am avut pe tema cu pricina.

       
  3. convietuire

    Noiembrie 21, 2012 at 11:24 pm

    Da, da, da. Perfect adevarat. Mai zi, ca zici bine 🙂 Inclusiv partea aia cu…structura sufleteasca nu-ti permite.
    Am recitit textul, inlocuind pe EA cu EL. S-a potrivit DE MINUNE…trecutului meu.
    Noapte frumoasa iti doresc!

     
    • dagatha

      Noiembrie 21, 2012 at 11:32 pm

      aaaaaaaaaaaaaa, deci te oglindiși și tu! Mă speriase indubitabil amicul Indu Bitabilul!😆

      Noapte liniștită și ție🙂

       
  4. almanahe

    Noiembrie 22, 2012 at 12:32 am

    Of, D’agatho, da’ ce mama naibii o fi realitatea asta? Nu tot o himeră? Pe care o situăm noi, prezumtiv, pe post de etichetă clară, când de fapt e tot un calup de sentimente.

     
    • abisurile

      Noiembrie 22, 2012 at 1:38 pm

      Si ce ar fi lumea fara astfel de himere ? Ar fi al naibii de asemanatoare …

       
      • dagatha

        Noiembrie 22, 2012 at 2:48 pm

        dap, fiecare cu himera lui🙂
        Una mai ieșită din tipare ca alta…
        Uneori, însă, poți să ai supriza unor interesectări interesante de astfel de himere🙂

         
  5. Drugwash

    Noiembrie 22, 2012 at 6:29 am

    Lumina nu poate reflecta, căci ea nu cugetă, însă poate fi reflectată. Ca atare, nu poate exista o reflecţie a luminii ci doar o reflexie a ei.🙄

     
    • dagatha

      Noiembrie 22, 2012 at 3:02 pm

      M-am tot uitat prin text să corectez😆

       
      • Drugwash

        Noiembrie 22, 2012 at 3:07 pm

        Asta se întîmplă cînd ne folosim de „cugetările” altora… nu mai trecem prin filtrul propriei gîndiri, le luăm de bune, că doar au etichetă frumoasă.🙄

         
  6. psi

    Noiembrie 25, 2012 at 8:16 pm

    acuma stau şi mă gândesc dacă îmi plac sau nu oglinzile. urcatul pe piedestale nu mă pasionează nici atunci când e vorba de mine, nici când e vorba de ceilalţi… pe care nu-i judec, critic, măsor.
    realitatea este că… realitatea este o oglindă în care lumina se joacă… caleidoscop!😉

     
    • dagatha

      Noiembrie 26, 2012 at 6:19 am

      🙂
      Și pănă la urmă? Îți plac sau nu?🙂

       
      • psi

        Noiembrie 26, 2012 at 9:21 pm

        când am vreme să pun rimel pe gene, îmi plac oglinzile. când nu… nu!😆
        până una, alta, a fost rândul tău să-mi stârneşti ape… nu mai scrisesem de prea multă vreme la „poveşti de adormit pisica”😳 sărumâna!

         
        • dagatha

          Noiembrie 28, 2012 at 5:26 pm

          🙂
          POve;ti frumoase țeși de fiecare dată…
          și ne încânți cu vorbe pictate…

           
  7. Ciprian Bojan

    Noiembrie 28, 2012 at 6:25 pm

    Iubirea ca refugiu de noi înșine în noi înșine? poate greșesc dar asta am înțeles eu!🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 30, 2012 at 6:27 pm

      cred că, până la urmă asta și facem…ne refugiem în noi…sau cautăm în celălalt ceea ce știm că se află în noi, corespondentul, reflexia…

      Off-topic: nu știu cum am ratat comentariul tău!

       
      • Ciprian Bojan

        Decembrie 31, 2012 at 4:35 pm

        Off-topic, on topic, tip top, mini top😆 io tăt oi zâce: LA MULŢI AAAAAANNIII!!!🙂

         
  8. eumiealmeu

    Decembrie 3, 2012 at 12:33 am

    oglinda mamei vitrege? că uneori suntem mai răi cu noi decât era ea cu Albișoara ca Zăpădița🙂
    sau oglinda lui Alice? sau doar oglinda de la ieșire din casă?🙂
    când te uiți în oglindă prea mult, ajungi să te miri de ce te iubește lumea doar pentru frumusețe, fără să vadă că mai ai și altceva decât … splendoare. oare de ce ne lăsăm noi pe seama imaginii și apoi ne lamentăm că nu ni se mai vede sufletul? (acu* să nu ne apucăm să semănăm cu aurolacii, că poate o ieși în evidență mai mult sufletul!)
    cât despre iubire… nu cred că ține de oglindă, ci de oglindire…🙂
    sunt persoane de care oglinzile ar fugi dacă ar avea picioare, dar au avut de-a lungul vieții zeci de povești de dragoste… pe-asta s-o explici într-o postare!🙂
    p.s. norocul nostru că, fără oglindă sau cu oglindă, noi avem parte de dragoste. de toate felurile.

     
    • dagatha

      Decembrie 14, 2012 at 8:41 pm

      Treaba asta cu dragostea e complicată rău! Nu cred că sunt ”în stare a fi capabilă” să scriu ceva inteligent pe tema asta😀
      Și cu oglinzile…la fel. Știi, e ca la circ, în sala oglinzilor. Trebuie să o găsești pe cea cere te arată în tpată spledoarea ta, nu deformată. 🙂

       
      • Drugwash

        Decembrie 14, 2012 at 8:52 pm

        Nu se mai fabrică oglinzi „bune”… Dacă mai scapă vreuna cumva, din greşeală, în procesul de fabricaţie, la CTC au grijă s-o „corecteze”.

        Aşa că nu te mai lua după oglinzile de afară, căci ai una – şi cea mai bună – în interior. De oglinzile deformante ar putea, în cel mai bun caz, să-ţi fie milă. Cu toate astea, păşeşte mai departe, nu te opri cu ochii în ele, căci te vor minţi…

         
        • dagatha

          Decembrie 15, 2012 at 12:01 am

          Hm…Am un sentiment tare ciudat când comentezi uneori… Dacă nu aș ști cine NU ești, aș putea să jur că știu cine ești…
          Cât despre oglinzi…am rămas pe gânduri la ultima ta afirmație…🙂

           
          • Drugwash

            Decembrie 15, 2012 at 1:29 am

            Pentru liniştea ta sufletească, ar trebui să lămurim cine sînt şi cine nu. Şi – cine ştie – s-ar putea să o aflu şi eu pînă la urmă!😆

             
            • dagatha

              Decembrie 16, 2012 at 6:59 pm

              aștept😀

               
              • Drugwash

                Decembrie 17, 2012 at 12:16 am

                Ce aştepţi? Cere şi ţi se va da, întreabă şi ţi se va răspunde!😉

                 
  9. Pantusha

    Decembrie 12, 2012 at 2:02 pm

    Mai rau cand cauti in oglindire imperfectiunile, ca-n „gasiti cele 10 diferente”. Daca nu ai sti prima imagine (la care te raportezi ca fiind cea buna), cea de-a doua ti s-ar parea perfecta. Si nu ai mai da fuga sa spargi oglinda ci poate doar sa schimbi pozitia pentru o oglindire mai uimitoare.

    Putin off topic, dar cumva in ton cu postarea este un interviu vazut acum 2 zile: http://www.youtube.com/watch?v=qNXE-y0ZsLE Oglindirea poate fi uneori mareata, de geniu, dar foarte rar sa mai vezi ca „oglinditul/oglindita” are de fapt in stare originala (originara?) riduri de durere de la o trecere prin viata mai chinuita.

     
    • dagatha

      Decembrie 14, 2012 at 8:39 pm

      uite, vezi unde s-a dus tot creierul în familia noastră?😆

       
  10. nadhja

    Decembrie 19, 2012 at 12:58 am

    „Nu ai să fii fericit pentru că structura ta sufletească NU îți permite acest lucru.” -superb!
    Sunt atat de multe franturi care le-as scrie si le-as analiza in comentariul meu incat cred ca ti-as rezuma postarea! Pur si simplu superb🙂

     
  11. Zamfir POP

    Decembrie 20, 2012 at 1:51 pm

    De rămân fără internet ori laptop, vă doresc de-acum:
    Să aveţi parte de un Crăciun Fericit, cu sănătate şi bucurii!

     
    • dagatha

      Decembrie 29, 2012 at 5:36 pm

      Sărbători fericite și multe bucurii amândorura🙂

       
  12. virusverbalis

    Decembrie 22, 2012 at 11:32 am

    La Multi Ani si sarbatori fericite! :))

     
    • dagatha

      Decembrie 29, 2012 at 5:37 pm

      La mulți ani, Virusache!🙂

       
  13. Drugwash

    Decembrie 24, 2012 at 4:55 pm

    Multă linişte prin zonă… Io mă sperii uşor, să ştii. Încă îmi spun că ai de treabă cu cozonacii şi sarmalele, da’ cît o să ţină…

    Şi totuşi aşa, un pic neliniştit, vă urez – ţie şi Pinţului – sărbători nemaipomenite, cu bucurii şi surprize plăcute şi mai ales, multă sănătate! Huguleţ cu drag!🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 29, 2012 at 5:38 pm

      Sărbători cu liniște și ce-ți dorești tu și de la noi🙂 Plus hugulețul, desigur!🙂

       
  14. paul man

    Decembrie 24, 2012 at 11:36 pm

     
    • dagatha

      Decembrie 29, 2012 at 5:38 pm

      Ai fost cu colindul, să înțeleg🙂
      Sărbători fericite🙂

       
  15. paul man

    Decembrie 30, 2012 at 1:38 pm

    mi-a placut mult colindul pe care l-am postat.
    Sarbatori fericite si tie!

     
    • dagatha

      Decembrie 30, 2012 at 1:46 pm

      🙂
      Mulțumesc de gând și de colind🙂

       
  16. VictorCh

    Decembrie 30, 2012 at 3:12 pm

    Hm!
    Din propria mea experienta eu as fi zis usor altfel.
    De cand ma stiu – inca din pruncie, si continuand inca si acum, la batranete – eram (si sunt) deprins (nu mai stiu – poate m-oi fi deprins singur, poate oi fi fost deprins asa de catre altcineva; daca ASA a fost, atunci probabil am fost deprins de catre maica-mea, sau de catre matusa-mea (sora-sa), mai romantice) sa vad realitatea nu asa cum era ea, ci asa cum se reflecta ea intr-un fel de oglinda interioara din mintea mea, oglinda care reflecta o realitate… „adaptata” (de obicei infrumusetata, imbunatatita – si adecvata firii si dorintelor mele).
    In copilaria mica nici nu-mi dadeam seama de acest lucru; mai tarziu, in copilaria mare, incepusem sa-mi dau seama, dar nu stiam CUM altfel sa procedez – desi as fi vrut – si abia in adolescenta „i-am gasit leacul”: pt ca sa nu ma pierd in realitatea trucata de acea „oglinda” (pt a pastra contactul cu „realitatea reala” – la inceput macar cu titlu informativ), aveam grija sa las „o pata” pe acea oglinda, care „sa ma trezeasca la realitate” amintindu-mi ca visez la o fictiune, nu la o realitate. Spre ex (intrucat venise varsta in care ACEST gen de preocupari era firesc) atunci cand ma gandeam la vreo frumoasa catre care imi tanjea inimioara (Hm! Uneori – avand in vedere „rascoala hormonilor” de la pubertate – nu numai ea, inimioara, tanjea astfel spre ea…), pe cand o vedeam astfel idealizata, aveam grija ca – in toiul reveriilor despre ea – ritmic, periodic, sa-mi amintesc faptul ca CU CERTITUDINE (chiar daca nu aveam eu personal nici o dovada in acest sens referitoare anume la ea) SI EA – atunci cand „avea gaze” – râgâia si beşea, si ca si ea se ducea – zilnic, daca era norocoasa – la… „toaleta” (si nu ma refer aici nici la toaletele pe care le imbrăca, nici la corpul de mobila in a carui oglinda se privea ca sa se pieptene / fardeze / whatever), si ca atunci cand pleca de acolo nici in urma ei nu mirosea nici a roze, nici a violete, nici a lacramioare, nici a crini…

    Acest mod de reflectare in oglinda interioara il folosesc la oara actuala (fara efort, in mod reflex, pur-si-simplu neopunandu-ma reflectarii) pt a trai (aparent) intr-o lume mai frumoasa decat cea existenta de fapt in jurul meu. Singurul (mare) pericol este de a ma comporta in viata reala de parca ea ar fi intr-adevar asa cum o reflecta oglinda mea interioara, dar am deja destula experienta incat (deja in mod reflex) – atunci cand analizez imprejurarile pt a lua o „decizie de viata” „cu urmari”, adiCA_CU efecte pe termen mediu / lung – sa trec fulgerator de la imaginea reflectata la realitatea obiectiva si PE ACEASTA s-o analizez.

    In rest, desi nu sunt fluturas, am avut la inceput norocul – si mai tarziu indemanarea – de a trece (in ciuda infocarii de care eram uneori cuprins) razant, tangent flacarii, astfel incat poate ca m-oi fi parlit, dar nu m-am ars* cu adevarat.

    * O (UNA) data am renuntat (constient, pe baza logicii – de care credeam ca era condusa si „ea”) la acest gen de precautie, si urmarea a fost ca cei doi copii ai mei au crescut departe de tatal lor.

     
    • dagatha

      Decembrie 30, 2012 at 6:31 pm

      Un ochi mi-a strălucit a zâmbet, celălalt mi s-a închis a ușoară întristare…

      E drept, este altă abordare a ideii care-mi trecuse prin minte atunci…
      Dar, până la urmă, ăsta e și farmecul, nu? Să se ”oglindească” fiecare așa cum îi permite structura lui sufletească🙂

       
      • VictorCh

        Decembrie 30, 2012 at 8:37 pm

        Intentionat am adoptat o alta abordare a oglindirii: nu obisnuiesc sa ma vad reflectat in „oglinzi” formate din „altii”, dar AM obiceiul de a vedea eu realitatea astfel reflectata in mine.
        Ar mai fi un aspect in care ma folosesc de oglindire (dar TOT – NU in altii, ci in mine): cand efectuez estimari, aprecieri, ale altcuiva. (Cu acea ocazie, mintal iau persoana in cauza si o pun in fata mea si „o trec” prin fel-de-fel de situatii in care am vazut persoana respectiva, si langa ea pun o oglinda care sa-mi arate cum procedez si ma comport EU in imprejurari similare – asta pt ca prin aceasta comparatie sa-mi ponderez tendinta formarii unei opinii exagerat de bune / rele. Este metoda pe care am gasit-o eu pt a cauta sa evit dublul-standard, atat de des intalnit la altii (pt care o anumita atitudine / actiune este considerata perfect justificabila / indreptatita si i se gasesc scuze si explicatii daca le apartine lor, desi este vehement criticata cu maxima severitate atunci cand vine din partea vreunui preopinent).

         
        • dagatha

          Decembrie 30, 2012 at 8:43 pm

          🙂
          Cu toate astea, uneori, se întâmplă să găsești ceva familiar în celălalt de lângă tine. Sau poate nici nu trebuie să fie literalmente LÂNGĂ tine. Despre asta ziceam eu, fără a nega că ai dreptate în ceea ce zici.

           
          • VictorCh

            Decembrie 30, 2012 at 8:52 pm

            Daca nu gasesti MACAR CEVA familiar in celalalt, nu inteleg pe ce criteriu sa consideri ca acela (indeferent la ce distanta / apropiere se gaseste) este „langa tine”.

             
            • dagatha

              Decembrie 30, 2012 at 8:55 pm

              🙂
              Uneori e plăcut să înțelegi că nu ești singurul nebun de pe planetă și că lucrurile se întâmplă, chiar dacă personajele și contextele sunt altele🙂

               
              • lafeeblanche

                Ianuarie 6, 2013 at 11:35 am

                Bine-mi pare că-s nebun,
                Mi-am găsit tovarăș bun!
                Cling! Bine te-am găsit!

                 
                • dagatha

                  Ianuarie 6, 2013 at 12:29 pm

                  O zână îmi trebuia, zău! Poate se mai schimbă trebile!😆
                  La nebunii…e mai ușor de găsit tovarăși decât la cumințenii🙂
                  You are here to stay, right? 😀

                   
                  • lafeeblanche

                    Ianuarie 6, 2013 at 12:31 pm

                    YeS!
                    Pot fi si foarte cuminte! Am exersat asta!

                     
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 12:32 pm

                      eu nu pot! Am exersat asta😆

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 12:34 pm

                      Atunci chiar iti trebuia o zână a cumințeniei!
                      Pot să scriu așa,
                      yes, ai du!? E tot ce pot în engleză!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 12:39 pm

                      😆
                      poți, poți, că și eu pronunț în francaisă așa cum se scrie: oui, oui! 😆
                      PS: există o zână a cumințeniei????

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 12:42 pm

                      Dacă nu există, vom crea una! La Fee de la Sagesse! Dar acum o vrem pe La Fee de la Joie de Vivre!
                      Lasă că nici cu franceza nu dăm de capatul lumii! hahahah!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:02 pm

                      Să creăm dară! Sau să…”creiem”/ ”creem” cum s-o zice😀

                      Franceza…trebuie resuscitată musai că e prea e frumoasă🙂

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:04 pm

                      Să creăm! Cling! E verb de conjugarea I!
                      Franceza e tot ce poate fi mai frumos, după ce știi limba română!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:05 pm

                      hei! Glumeam cu verbele! 😆

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:07 pm

                      Știam și asta, doar de azi dimineață citesc pe aici, cu mici intermitențe! hahahah!
                      Să știi că eu scriu uneori legată la ochi! Mă cred Janne Champion! Deci e posibil să fac greșeli!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:38 pm

                      😆
                      Ai grijă ce citești. Unele lucruri nu sunt pentru ochișorii inocenți ai unei zâne!😆

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:41 pm

                      ooo! :))

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:48 pm

                      eu doar ți-am zis ca să nu te trezești că roșești😆

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:50 pm

                      ╭☆╯

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 2:49 pm

                      asta e…de bine ori de rău?

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 2:55 pm

                      E de bine!
                      Sunt la Palatul Dintr-un Pai! Am pregătit prânzul! ╭☆╯Cling!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 2:58 pm

                      pfui! că m-ai spăriet!
                      Și io tot asta făcui. Înseamnă că-s un pui de zână și eu, nu?😆

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:00 pm

                      Ești o zână pe cinste!
                      Nu venisem cu gânduri războinice! Sunt zână, nu mercenar! Cling!╭☆╯

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:23 pm

                      io??? Doamne, fie-ți gura bagheta aurită!
                      Da nici nu m-am gândit că vii cu arme! D’aia m-am și aruncat în glume de (ne)bun simț🙂

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:27 pm

                      Acum că am lămurit că nu sunt iencer, citeam despre cacofonie!
                      Nu am intrat călare! L-am lăsat la poartă pe Galben de Soare!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:28 pm

                      Apoi de cel-ai lăsat la ușă, bre doamna zână? Bagă-l aciliea, că e loc!

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:30 pm

                      Are aripi și e năzdrăvan! De-aia!
                      I-am scris cândva lui Doxatul Dex despre cacofonie. Căutam acum și la el!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:57 pm

                      hm…Să vedem un năzdrăvan înaripat, zic!

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:00 pm

                      _██_
                      Nu mai știu dacă e fața sau profilul! Cling!

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:36 pm

                      E vorba de Jeanne Champion din romanul lui Florence Barclay, „Mătăniile”!
                      Iată un citat:

                      „Petrecutele ceasuri, cu tine suflet drag
                      Sunt pentru mine perle insirate in matanii,
                      Le picur cate una, incet cate una
                      Sirag de margele, mataniile mele
                      Pe ceas cate o perla, si-o ruga in fiecare
                      Sa linistesc pustiul in sufletu-mi cernit
                      Le picur cate una, cand siragul s-a sfarsit
                      Se rastigneste crucea de aur si de ruga.
                      O, amintiri ce ardeti purificandu-mi drumul
                      De zbuciumul ascuns, eu va sarut pe rand,
                      De fiecare boaba, matanii numarand
                      Si-nvat sa rastignesc, sarutul meu pe cruce.”

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:40 pm

                      mda…se vede asemănarea😆

                      Trecând la lucruri serioase, citatul este pentru suflet🙂
                      Mulțumim🙂

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:45 pm

                      Eu am venit cu năframa în vârf de băț, dar dacă vă agasez, pot să dispar! Cling!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:48 pm

                      hei, era o glumă! O ștreg! cum să pleci????

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:49 pm

                      ╭☆╯

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:49 pm

                      „eu nu pot! Am exersat asta”
                      Asta a fost buna: sa exersezi pt a NU putea ceva!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:19 pm

                      păi de ce nu?😀 Am încercat exersarea de a fi cuminte!😆

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:40 pm

                      Usurel, fetelor, stati cuminti, nu-‘ncepeti* sa va-‘ncaierati* si sa va „stuchiţi” ca mâţele inca de la-‘nceput* de an, ca se strica vremea!

                      Feerie de zana (sau invers: yana de feerie, sau poate chiar zana feerica😛 ), isi permite sa-ti raspunda un alt cititor – „comentator” al blogului: Sa stii ca autoarea blogului (nu fiindca este profesoara, ci – dupa cum am constatat eu de vreo cativa ani incoace – IN CIUDA acestui fapt) este o buna cunoscatoare a limbii romane, pe care o foloseste (inclusiv in scris) in mod corect (asa cum sper ca fac si eu**, chiar daca eu deja „scârţâi” la cunoasterea partii teoretice), dar – ca si mie – si ei ii place sa se joace cu cuvintele (si amandoi facem greseli de tastare – dar eu pe ale dumneaei le observ imediat, chiar daca nu vreau, pe cand dumneaei pe ale mele nu le baga in seama).

                      * Pana nu-mi atragi dumneata atentia, mentionez faptul sunt la curent cu regula ne-folosirii concomitente (in acelasi loc si cu aceeasi ocazie) atat a apostrofului cat si a cratimei, si (dupa cum am mai explicat in repetate randuri prin comentarii pe diferite bloguri, cred ca inclusiv pe acesta) am ales ca aceasta regula sa n-o respect, asa cum este cazul si cu referire la alte cateva (nu prea multe) reguli gramatical-ortografice.
                      ** Spre rusinea mea, abia DUPA postarea (recenta) a unui comentariu (cred ca tot pe acest blog) am constatat o greseala de inadvertenta: scrisesem (la sfarsitul cuvantului) litera „â” in locul literei „î” (asta din greseala, nu este una dintre regulile pe care mi-am propus sa nu le respect).

                      „La Fee de la Sagesse” preferi s-o traduci drept „zână a cumințeniei”? Cred ca eu as fi preferat (in functie de context, desigur, dar SI aici) sa traduc (atat cat imi mai amintesc eu despre limba franceza acum, la vreo 3-4 decenii de cand – autodidact – o vorbeam fluent) drept „zana a intelepciunii”.

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:44 pm

                      Înțelepții sunt Cuminții pământului!
                      Nu-i așa?

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 6, 2013 at 1:42 pm

                      P.S. Am constatat ca am intarziat: pana am tastat eu replica (lent, cu un deget) voi deja va-” ‘mpacaserati”.

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:40 pm

                      Si CARE-i farmecul?

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:48 pm

                      În această propoziție, „farmecul” e subiect!
                      Nu-i asta latura frumoasă a vieții?

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:19 pm

                      daaaaaa, zânooooooooo! 😆

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:22 pm

                      Cling!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:31 pm

                      🙂

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:45 pm

                      Rectificare (scuze, nu stiam UNDE – de-a lungul sirului de comentarii – va aparea comentariul):

                      „Pot fi si foarte cuminte!”
                      Si CARE-ar mai fi farmecul?

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 3:52 pm

                      Poți fi fermecător/fermecătoare în mai multe feluri, inclusiv în cu mințenie! Mințenia e feeria din etapa a doua a catârului!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:01 pm

                      😆
                      Înseamnă că sufăr și eu de asta! 😆
                      (nu știu dacă de ”mințenie” sau de ”catâroșenie”😀 )

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:02 pm

                      hahahhahhaahaha!

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:07 pm

                      „Când un măgar părăseşte satul şi pleacă la oraş o mare schimbare se petrece cu el, măgăria de pe corp se adună toată în suflet, ceea ce în limba măgărească înseamnă că se cultivă. „Cultura însăşi în ţara măgarilor nu e decât procesul de interiorizare a măgăriei: ea e unda magică ce face ca în tot urecheatul pe care-l stropeşte să treacă măgăria de la corp la suflet.”Cultura măgărească a avut multe piedici de trecut şi până la urmă s-au cret două tabere. Prima şi cea mai veche e tabăra străinofilă sau umanistă, iar cea de-a doua e tabăra măgarofilă sau naţionalistă, mult mai nouă şi mai însufleţită. Lupta dintre cele două tabere e foarte dură şi nu întotdeuna cinstită, dar până la urmă tot îi uneşte ceva: spoiala externă de cultură sub care îşi ascund măgăria internă.

                      În Ţara Măgarilor se vorbeşte o limbă frumos curgătoare, numai că, măgarii au ajuns încet-încet să se dezică de ea. Dar dacă de vorbă se dezic uşor, de fapta măgărească nici nu se pune problema să se dezică. Pentru că urecheatul nu face nimic doar de dragul de-a face. Există un lucru care-l scoate pe măgar din cea mai profundă visare şi-l pune cu picioarele pe pământ: bacşişul. „La măgari toţi iau bacşiş, şi cel ce are şi cel ce n-are nevoie, de la cel mai pârlit măgărel până la cel mai îmbuibat măgăroi.” Şi, desigur, cu cât măgarul e mai mare cu atât bacşişul pe care-l primeşte e mai gras. Fără bacşiş, niciun măgar nu-ţi face hatâr. Interesant este faptul că bacşişul nu este doar în monedă ci şi în laude prin presă, în proslăviri pe la adunări şi „mai pe dindoasele câte-o măgăriţă ne-ncepută”- bacşişuri la mare cinste cu care se înmoaie inima oricărui măgăroi.

                      Dar ce se întâmplă când măgarul nu primeşte bacşiş? Simplu: şi-l ia singur. Lucru care-i pune în încurcătură pe străinii ce nu cunosc obiceiul locului şi cred că-n Ţara Măgarilor toată lumea fură. „În această ţară, zic ei, toţi fură fără deosebire: se pare că cârmuitorii ei s-ar juca pe întrecute de-a hoţia. Astfel furtul a ajuns aici adevărată virtuozitate şi cel mai îndemânatec în acest meşteşug se bucură de cea mai mare cinste între măgari.” Eroare! Măgarii nu fură ci-şi iau singuri ceea ce cred ei că li se cuvine, după merit, din hambarul obştesc. De la sine înţeles că, cu cât măgarul e mai mare, meritul este şi el mare şi bacşişul aşijderi. În Ţara Măgarilor nimic nu mişcă fără bacşiş. De pomină a rămas confruntarea dintre măgari şi alte vietăţi numite bulgari care au încercat să se sustragă de la datina bacşişului. Până la urmă urecheaţii au ieşit învingători.

                      Un alt lucru specific măgarilor este puţina frică în faţa legilor. Deşi Ţara Măgarilor este ţara în care pe hârtie se află puzderie de legi, orice măgar dă cu copita în ele şi se poartă mai departe după legile nescrise înrădăcinate în fiinţa măgărească. Studiind legiuirea nescrisă a măgărimii, savantul a descoperit două principii călăuzitoare:

                      Primul: „Orice măgărie, privită în sine, nu alcătuieşte o ruşine, dacă e bine ascunsă. Ea devine o ruşine din clipa în care e dată la iveală şi scuturată sub nasul lumii cinstite.”

                      Din acest principiu teoretic decurg două principii practice: „a) Supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel ce dezveleşte o măgărie; şi b) Pedeapsa ce ia dezvăluitorul măgăriei creşte în măsura cu murdăria ce are la suflet făptaşul măgăriei.”(Din „Țara Măgarilor”, S. Zeletin)

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:22 pm

                      Pfui! Zău dacă am avut cunoștință de așa vorbe de duh!
                      Apropo de primul paragraf, eu de aia m-am mutat la țară înapoi!😀

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:23 pm

                      Ce frumos! Eu trăiesc pe unde apuc! Acasă ori la școală!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:25 pm

                      eu fug de la școală PE JOS!😆 (și sunt câțiva kilometri buni!)

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:25 pm

                      Eu nu!
                      Am luxație de șold!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:31 pm

                      eu nu! 😉

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:11 pm

                      Am dat greșit citatul, dar sper că am trecut testul vostru! Cling!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:20 pm

                      tu crezi că eu știam dacă e ăl bun au ba? 😆

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:22 pm

                      Sper că vă place și vouă!
                      Tot circul de zilele acestea cu Sergiu Nicolaescu mi-a amintit de cartea asta!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:26 pm

                      îmi place de mor!
                      tot despre asta urmează să mă plâng și eu imediat! 😦

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:27 pm

                      Am dat un fragment mai lung pe blogul meu!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 4:31 pm

                      aham! Păi…să trecem pe acolo, zic! 🙂

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 6, 2013 at 5:15 pm

                      Un lucru placut de constatat: muşcată (chiar daCĂ_CU blândeţe) până si o zână „muşcă” înapoi.
                      (Tachinereala este mai placuta – si mai… stimulativa – atunci cand functioneaza in ambele sensuri.)

                       
                    • lafeeblanche

                      Ianuarie 6, 2013 at 5:20 pm

                      Așadar fusesem mușcată… hm!
                      Îmi stă bine în potir de majolică la ferestre! Mulțumesc!
                      Cling! Înfloresc de dragul tău în în alb toată!

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 6, 2013 at 7:23 pm

                      😆

                       
  17. dagatha

    Ianuarie 6, 2013 at 1:47 pm

    @ La Fee – na, că acum ai încurcat-o cu Vioctor!😆 E un fel de test. Cine vrea să rămână pe blog, trebuie spă treacă Victor-testu’😆 Când le ia el la puricat…😀

    @ Victor – am roșit cu totul de …rușinoasă ce sunt (cum deja mă știi!😀 ), MAI ALES că știu faptul că nu faci complimente gratuite🙂
    Cât despre greșeli…le observ, cum ar fi cea de mai sus (”yana de feerie”), și asta nu pentru că le caut, ci îmi sar în ochi (mereu ale altora, ale mele, niciodată!😆 ), dar ori știu că e o greșeală nevinovată și neintenționată, ori vreau sa pară că NUMAI EU scriu corect și să iau toate aplauzele😆
    În principiu, dacă nu sunt la școală, nu vreau să mă apuc ”să-mi fac datoria” tocmai pe blogul meu. Dacă apare una…GRASĂ și dătătoare de dureri de cap…atunci îmi intru în rol😀

     
    • VictorCh

      Ianuarie 6, 2013 at 3:28 pm

      Autoare draga, lasand deoparte amuzamentu’ cu „Victor cel turnesol” (ca reactiv-test), mai in gluma, mai in serios, acu’ instiintez – la modul FOARTE serios – pe toata lumea ca eu NU CAUT greselile, pur-si-simplu le observ fara a avea aceasta intentie.
      (Si e mult prea… drastica ideea cu ramanerea pe blog conditionata in mod necesar de trecerea „testului” (oricat de reprezentat de mine ar fi acesta), nu cred ca vreuna dintre greselile (astea… „benigne”) remarcate de mine „cu voce tare” (sau totalitatea lor) ar fi cazul sa fie considerate… eliminatorii pt respectivul „comentator”.)

      Sfioaso! (De ce, DUMNEATA consideri ca afirmatia mea ar fi un compliment gratuit, nu esti constienta de faptul ca scrii foarte corect (in principiu, lasand deoparte mis-type-urile – care NICI ACELEA nu sunt (deobicei) exagerat de multe)?)

      Corect: „yana” n-o observasem eu! (Pt folosirea diacriticelor la cateva cuvinte (in scopul evitarii intelegerii dificile / gresite a acestora) „ma jucasem” intre programarea tastaturii pt scrierea „in romana” si respectiv „in engleza” si gresisem CAND – CE tastez, iar ulterior nu avusesem rabdare sa recitesc textul (pt corectare) inainte de a-l posta.)
      (Chiar nevinovata (cu totul) nu este nici macar ACEA greseala, da’ macar nu-i nici chiar grava.)

      Ba – cu mine – te poftesc „sa-ti faci datoria” (inclusiv pe blogul dumitale).
      (Greseli de-alea mai „grase” sper sa nu ma prinzi vreodata ca fac – si sa nu ma prinda nici altcineva, INCLUSIV eu sa nu ma prind.)

       
  18. Drugwash

    Ianuarie 6, 2013 at 11:52 pm

    Sînteţi cremenali, măi dragă!😆 Rar mi se întîmplă să dau de hai pe care nu l-am pornit personal. Şi bine mă mai simt, cînd văd lumea zîmbind chiar un pic mai larg decît prevede regulamentul de ordine interioară.🙂

     
    • dagatha

      Ianuarie 7, 2013 at 12:15 am

      Join us, please! Nu te sfii!😆

       
      • Drugwash

        Ianuarie 7, 2013 at 3:01 am

        Din păcate, netu’ nu mă mai ajută cel puţin vreo două săptămîni, că iar am banda căpăcită, aşa că mai greu să fiu pe fază. Şi-apoi, sînt în urmă cu treaba, nu-mi iese deloc. Da’ văd că se ia spiritu’, aşa că n-am a mă plînge, dacă mai apuc dîn cînd în cînd să dau cu ochiu’ pe aici😉

         
        • dagatha

          Ianuarie 7, 2013 at 9:47 am

          aici om fi, do not worry!😉

           

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: