Se lărgește cartierul

Când ne-am mutat aici (au trecut deja 5 ani???) am fost ușor nesiguri în legătură cu alegerea făcută. Ni se părea departe, drumul neșlefuit și plin de pietre constituia un dezavantaj, unde mai pui și că parterul mă speria de moarte, resuscitându-mi visele cu hoți din copilărie. Între timp, am (re)descoperit viața la țară, am trăit experiențe inedite și am făcut experimente de „tătă comédia”.  Toate astea ne-au făcut să ne simțim cu adevărat ACASĂ.

Troubles in Paradise? 

La început, problemele s-au iscat cu vecinii care aveau domiciliul deja stabil. Oamenii se mutaseră departe de oraș, ca să nu mai vadă blocuri și betoane. Și după ce și-au împrejmuit curtea imensă ca să nu pătrunză niciun ochi iscoditor, s-au trezit cu ditamai blocul în fața porții! Patru etaje peste parter, prin urmare, ochii iscoditori priveau nestingheriți peste gardul devenit inutil. Au urmat tentative de procese, speranțe că, pe undeva, proiectul este greșit, au sabotat accesul închizând un drumeag care a devenit „al lor” și tot așa.

Apele s-au liniștit, noi ăștia „de la blocuri” (care, din trei, au devenit 5) ne-am făcut intrarea triumfală în sânul comunității, ne-am pus pe treabă și ne-am gospodărit de ți-e mai mare dragul uneori. A apărut următoarea problemă, a vitezomanilor cu mașini „dă fițe”, care considerau că acei 50 de metri de drum drept urmați de o curbă extrem de strânsă și aproape invizibilă la dreapta, ar fi numai buni de un raliu al comunei. S-a lăsat cu vorbe grele și amenințări și de o parte și de alta. Încă mai lucrăm la acest capitol.

New Kids on the Block in the neighborhood?

De vreo lună, s-a vândut terenul din dreapta. A fost ca tăierea salcâmului lui Moromete! Aici fusese primul leagăn atârnat de crengile unui nuc. Aici se furișau cei mici (și, mai ales, cei mari!) la furat cireșe de peste gardul vecin și tot aici se aduna toată suflarea toamna la cules de nuci. Am resimțit toată povestea asta oarecum ca pe un viol la intimitatea cartierului și, poate de aceea, ne-a fost greu să-i înghițim pe noii proprietari. Patru vile au început să răsară în locul nucilor falnici. În loc de verdeață, mașinării și unelte, în loc de copaci, materiale de construcții și utilaje grele și foarte zgomotoase. Noroi, gunoaie și câini. Pesemne că ne-au ajuns blestemele primilor băștinași! Vilele se ridică, proprietarii par tot mai aroganți, dar probabil că va trebui să găsim un mijloc de conviețuire și de data aceasta.

Numai nucul din vale să nu ni-l ia nimeni! Acela e…sfânt! Și martor important al unor evenimente semnificative pentru comunitatea celor „de la blocuri”!

10 comentarii

  1. Răbdare multă! E nevoie.
    Sper să vă rămână nucul acolo. Sper! Eu am rămas fără doi brazi din faţa blocului. Deh, nu vedea vecina cine cu cine intră-n bloc. Bun motiv, nu? 😦

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s