Moș Crăciuuuuun cu plete „galbe” (reloaded)

Aceasta este o datorie de onoare!

Să recapitulăm:

Ajun de Crăciun. Zăpadă – absent. Răceală puternică – prezent! Îndeplinire planuri de sezon – absent. Muci (pardon!) – prezent. Stare fizică generală – decadentă!

Acestea fiind zise, am „petrecut” de minune, sub plapumă, cu tot cu copilul din dotare. Noroc (ul nostru) de consort! (ghinionul lui!). După ce am deschis ochii laaarg și mi s-a spus că a tocmai a fost Crăciunul, am încercat reintrarea în normalitate. ( 😆 😆 ).

Îmi încep revenirea cu minunata cutie poștală, unde mă gândeam că zac niște facturi. Erau. Două. Cât un cearșaf! (sau „cearceaf”, după noile regelementări, dar pe mine mă zgârie la neuron acest termen). Printre ele, rătăcită, o notificare pentru un colet. Mă uit repede și cu încântare (cineva s-a gândit la mine!) și descopăr un nume nou și necunoscut, plus o adresă care nu-mi zicea nimicuța. Era 25 decembrie, zi când nici iarba nu crește. După cele trei zile de sărbătoare, pe 28, consortul se înființează la poșta din centrul satului. Nimeni. Pustiu. Se întâlnește totuși cu factorul poștal care zice că „mâine” e sigur deshis. „Mâine” (pe 29) fug pe la 12 trecute fix, să văz de la cine era „beletul” coletul. Stupoare, la poștă, nimeni. Sun la numărul indicat și, bineînțeles, nimic. Venit de multișor, coletul putea fi expediat înapoi și eu nici măcar să nu aflu de la cine era și CE anume conținea???

Cu insistență, revin pe 30 cu un telefon. Doamna scotocește printre colete, scuzându-se că nu a fost cu o zi înainte. Înțeleg. Lumea la țară mai trage o fugă până acasă, mai rezolvă din treburi. Nu mă interesa decât coletul!

Și în colet era….

O minunată surpriză! Pusă la cale cu meșteșug.

Claudia este o femeie veselă și inteligentă, cu un suflet mare și cu dragoste pentru copii. Pe blogul ei apare un motto interesant: „Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!” Și m-am bucurat! Mai ales pentru că minunatul cadou a fost pentru Pinț. Moșul l-a lăsat la poștă, cu încredere, după ce l-a preluat de la minunata Claudia.

Stăteam amândoi pe pat, căutând să desfacem mai repede cadoul.

Nu a lipsit dedicația specială pentru Pinț :

Am răsfoit-o cu Pințul, am citit câteva capitole despre elefănțelul colorat 🙂

Minunat, nu? Să se gândească la tine cineva care nu te cunoaște, care nu te-a văzut și nu ți-a vorbit.

Evident, a avut complici. Maria m-a făcut să mă gândesc în cu totul altă direcție când mi-a cerut adresa nouă și a pus la cale totul cu Vavaly, căci ele sunt nedespărțite 🙂 .

Nu știu dacă are sau nu vreo legătură, dar o idee asemănătoare a avut și Cristina.

Chiar dacă am întârziat cu mulțumirile, veți ști cu siguranță că sunt din suflet!