Din ciclul: „durerile de cap ale dilemele unei mame de copil în clasa 0!
Trece minivacanța – cam repede, dacă îmi permit să-mi dau cu părerea – și copilul reia cursurile. Luni apare acasă cu o hârtiuță pe care se presupunea să o completez în calitate de părinte responsabil. Numele și prenumele meu erau simplu de completat. Dar urmau vreo trei întrebări legate de niște aspecte ale acestui controversat vaccin antipoliomielitic, aspecte la care nu m-am gândit în viața mea. De aici dilema: să îl facem sau să nu? Ce înseamnă? Ce presupune? Cum îl afectează? Are sens?
Poate că o mamă responsabilă ar fi trebuit să știe deja ce e cu acest vaccin până la momentul anunțării lui. Că e un rapel, că face parte din schema de vaccinare obligatorie (pe care am respectat-o până acum!). Deși știam că va veni momentul, nu mi-a stat capul la vaccinul de 6 ani. (Sau o fi de 7? Că unii spun că se poate face și la 9! 👿 ). Să zicem că după cel de la 4 ani, a urmat o relaxare a mamei responsabile, sătulă de stresul provocat de boli și alte subiecte adiacente.
Mă așteptam să existe o campanie de informare inițiată de cabinetul medical al școlii. Așa, pentru părinții ignoranți ca mine care fie nu știu mai nimic despre subiect, fie s-au interesat, dar au rămas într-o ceață deasă. Dar campania nu s-a anunțat. Așa că, așteptând-o, am purces la autoinformare. A nu se înțelege că așteptam să apară cineva care deține adevărul absolut, spunându-mi ce decizie să iau în acest sens. Dar doream să îmi formez o părere, astfel încât să fiu capabilă să iau decizia asta singură, fără nicio urmă de îndoială. Și am început cercetările pentru a aduna voturi pro sau contra (că tot e subiect la modă zilele astea 😉 ).
1. Persoane abilitate (din domeniul medical) din imediata apropiere. Asta pentru că despre doctori am tot scris, iar concluzia este că habar nu am în care să am încredere și în care nu. Farmacista mea preferată zice că NU. Cu niște argumente greu de combătut. Asistenta de la școala mea zice că DA, tot cu argumente (relativ) greu de combătut.
2. Alte mămici aflate în aceeași situație. Dacă ar fi să fac o statistică, din 10 mămici, 8 au refuzat vaccinarea. Evident, fiecare cu motivele personale, bine argumentate. Cel mai mult s-a insistat pe reacțiile adverse ale vaccinului. Ceea ce m-a dus la punctul 3.
3. Informații de pe internet. Corect, nu este cel mai de încredere loc în care să cauți, dar consider că este suficient cât să-ți faci o părere. Google– ul a fost mai mult decât generos: mi-a afișat o listă infinită cu toate lucrurile despre vaccinul „protagonist”. Și m-am apucat de citit! Am găsit și informații despre utilitatea vaccinării, dar și 10 motive pentru care să NU-ți vaccinezi copilul. Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! În concluzie, misterul legat de vaccinul antipoliomielitic se adâncea! Și totuși ce-i de făcut?
Am luat pe rând argumentele și am încercat să le adaptez la situația concretă a copilului personal:
– Vaccinul este un rapel. Prin urmare, dacă nu a avut reacții adverse când l-a făcut prima dată, la câteva luni, nu va avea nici acum, nu?
Dar după documentarea minuțioasă, am înțeles că acest aspect nu stă în picioare. De ce? Pentru că acum doza este mai mare, pentru că substanțele de stabilizare sunt altele, pentru că nu știu cum stă copilul tocmai acum cu sistemul imunitar, pentru că lucrurile au evoluat în medicină și nu neapărat înspre bine și pentru că…teoria conspirației. Peste aceste argumente au mai năvălit și altele. De exemplu, una din întrebările de pe foaia primită de la școală: „Copilul dumneavoastră este alergic la neomicină?” Da de unde, păcatele mele, să știu eu asta? Slavă Domnului, nu a fost nevoie să-l îndop cu medicamente, cu antibiotice, ca să aflu mai multe. Dar cum aș putea să aflu? Probabil să mă duc la medicul de familie, să cer o trimitere, să aștept o programare, să merg cu copilul la înțepare, să aștept rezultatele și, mai ales, să scot banul din buzunarul rupt. Adică de azi în câteva săptămâni. Apoi m-am gândit: de ce la noi în țară se fac vaccinurile astea fără pretestări? Poate eu mai am acces la informații, dar tânăra Florica de la Izvorul Berheciului? Se duce copilul, face vaccinul și a doua zi nu mai e. „Lasă, cucoană, că faci altul!” Exagerez credeți? Probabil! Dar iată că în aceste zile un copil de la o altă școală a intrat în comă la jumătate de oră după vaccin. Era alergic la neomicină. A cui a fost vina? A mamei, desigur, care a crezut în importanța schemelor de vaccinare și a avut încredere într-un sistem medical. Nu prea sună încurajator, nu? Prin urmare, un vot mare contra.
Bun. Dar dacă nu îl fac și, Doamne ferește se întâmplă ceva mai târziu? Cum îmi smulg eu părul din cap că am pecetluit soarta copilului meu așa…singură? Am încercat să diger câteva argumente spre liniștire: că boala nu mai are o incidență atât de mare (mare nu, dar există! – șoptea ailaltă voce din capul meu!), că în Africa nu-l duc prea curând (ăsta nu e argument serios – zicea iar vocea), că aceste vaccinuri își pierd din putere după un an de zile (da, zice vocea, dar între timp oferă o oarecare imunitate). Și ca să nu mai aud/ascult voci am luat o decizie în cele din urmă: NU facem vaccinul antipoliomielitic pentru că:
- nu știu suficiente despre reacțiile adverse.
- nu știu dacă Andrei e alergic la neomicină.
- nu știu dacă vaccinul e în termen și în bună stare sau dacă nu cumva e vreo serie spre expirare care trebuie consumată justificat
- pentru că mă lupt cu demonii teoriei conspirației
- pentru că nimeni nu poate să-mi spună clar și fără dubii tot ce trebuie știut despre aceste vaccinuri
- pentru că nu mai am încredere în industria medicamentelor
- pentru că, dacă mă răzgândesc, pot să-l fac și cu altă ocazie (inițial se făcea la 7 ani și mai este un rapel prin clasa a 3-a sau a 4-a.)
Deci copilul meu a plecat victorios cu foaia fluturândă, pe care scria ușor tremurat că „refuz vaccinarea antipoliomielitică”.
Acum…nu am nici cea mai vagă idee dacă fost decizia bună, dar sigur a fost ceea ce m-a liniștit deocamdată.
Așa că dacă mai aveți și alte informații pertinente despre vaccinul antipoliomielitic, care mă pot lămuri într-o direcție sau alta, fie-vă milă și împărtășiți-le!
BLOG D'AGATHA 
Habar n-am da’ mi-a plăcut argumentaţia. De cînd cu scandalu’ din Franţa cînd sterilizau fetiţele emigranţilor sub pretextul vaccinării contra naiba-ştie-ce, parcă teoria conspiraţiei nu mai e doar o teorie.
Da, ştiu, la ora asta trebuia să sforăi.
Mea culpa, dacă tot mi-a revenit (temporar) chefu’ de treabă 
uite că am tras de mine şi încă mai am pînă să termin. Of! 
Da’ ce emoticoane faine aaaaai!!!
Dacă ți-a plăcut argumentația, e bine! Știi că eu aștept gâdilări de orgoliu, măcar din când în când
Ştiu şi mă conformez, că altfel mi-o iau. XD
Muţunachii ăştia (oribili) îi are toată lumea, numai că nu-s cunoscute codurile cele noi. Vezi că am făcut update la AddTags, îi găseşti acolo pe toţi. 😉
ok..
Dar mă știi grea de cap!
Hai că te alinţi! 😛
Am actualizat şi pagina din Tutoriale, ia dă un ochi pe acolo poate ţi-e mai uşor să reţii codurile. 😉
pfui…ia să văz…
Saru’mana!
Bine (ca) te-am / v-am regasit! (La un anumit alt moment dat, cu cateva luni in urma, cand incercasem sa te vizitez, nu stiu DE CE, dar mi-a aparut un raspuns de genul „pagica cautata nu poate fi gasita” – si m-au cam trecut fiori pe sira spinarii nestiind CE anume s-o fi intamplat…)
Scurt, ca mi-‘s pe gatate atat energia cat si rabdarea pt net:
„…întrebări legate de niște aspecte ale acestui controversat vaccin antipoliomielitic, aspecte la care nu m-am gândit în viața mea.” Pai CUM sa nu te gandesti la ele? Adica ai meditat dumneata la originea Big-Bang-ului, la nemurirea sufletului, la mecanismele intime ale fotosintezei, la tainele proiectarii asistate de calculator s.a. – si TOCMAI LA ASTA nu te-ai gandit? Ca doara alte probleme nu mai avem decat sa devenim toti ori experti anume in medicina si medicamente, ori enciclopedisti…
„Poate că o mamă responsabilă ar fi trebuit să știe deja ce e cu acest vaccin până la…”
CORECT! O mama responsabila ar fi trebuit sa fie atenta la toate informarile, argumentarile si dezbaterile pro si contra. Cum? Astea n-au avut loc? Atunci NU DUMNEATA esti cea iresponsabila.
„…schema de vaccinare obligatorie…”
CE vorbesti?!?!? SIGUR? Pai sa faca bine medicul care face vaccinul sa scrie sa semneze si sa puna data si ora sub un text prin care se recunoasteunic responsabil deplin pt orice probleme (MEDICALE!) ar putea sa apara in urma vaccinarii, de la un flegmon trecand printr-o psihoza in privinta intepaturilor de siringa si terminand cu Doamne-fereste… Nu sa fie o vina asa-a… cumva disipata, a Universului in ansamblul lui, ci a unei persoane concrete (de la careva dintre semnatarii legii trecand prin persoanele (nu functiile!) din minister care au semnat ca sunt de acord si se aproba si pana la (cum spuneam) medicul care efectiv inoculeaza vaccinul – si NU vreo asistenta sau infirmiera, ci cadru responsabil si cunoscator!)
„…după cel de la 4 ani, a urmat o relaxare a mamei responsabile…”
VEZI ce s-a-‘ntamplat daca n-ai mai avut nici un fel de probleme? Te-ai relaxat…
„…o campanie de informare inițiată de cabinetul medical al școlii.”
Nu, nu de „cabinetul medical al scolii”. In primul rand nu de catre o entitate impersonala, care nu poate fi trasa la raspundere penala, si in al doila rand nu de catre persoane care pot sa fie (sau nu) foarte buni profesionisti in domeniul medical, dar care n-au avut nici macar cursuri facultative in domeniul comunicarii. Si nu o initiativa locala – decat daca si vaccinarea este tot o initiativa locala. De catre persoane situate MULT mai sus pe scara ierarhica, din zona ministrului, care sa aiba atat autoritatea si responsabilitatea, cat si mijloacele de a o face in mod profesionist si tinand cont de TOATE feed-back-urile venite dinspre masa pacientilor de-a lungul anilor precedenti – despre care sa aiba informatii. Informare facuta preferabil in scris si sustinuta oral in fata tutorilor la cererea acestora (in prezenta acestora sau la distanta, n-are importanta – dar in mod interactiv). Nana Floare, bunica lui Ionel (ai carui parinti au plecat sa castige o pita ceva mai alba) oricum n-o sa fie interesata si apta sa inteleaga, dar mai exista si cei asemenea dumitale, care pot sa faca oficiul de „traducatori” catre restul tutorilor.
„Cu niște argumente greu de combătut.”
TARE m-ar mira ca TOATE acele argumente, atat pro cat si contra, sa fie greu de combatut (unele reprezinta combaterea celorlalte). Doar greu de facut „pe neinformatelea”, doar pe baza de vagi cunostinte generale medicale, de logica si de bun-simt.
„„Copilul dumneavoastră este alergic la neomicină?” Da de unde, păcatele mele, să știu eu asta?”
Cum adica „de unde”? De la pediatricienii lui – cel „de casa”, cel de la cabinetul scolii… NU EI sunt cei responsabili pt sanatatea copilului? NU EI ar trebui sa aiba toate informatiile legate de copil? Sa nu uitam: la dumneata, oraseanca cu studii superioare si cu activitate intelectuala – SI o fire curioasa – mai e cum e, da’ de la lelea Frosa CE informatii astepti? Nu numai atat: eu personal am pretentia ca nu-s cea mai neinformata persoana, da’ daca n-am avut tangenta in ultima vreme cu sistemul medical decat in calitate de pacient care NU a fost tratat cu asa ceva, UITE ca nu stiam nici macar despre existenta neomicinei (ii mai auzisem numele, citindu-l l-am recunoscut, STIU ca terminatiile „-cina” si „-lina” cam sunt specifice antibioticelor, dar dac’-as fi fost eu intrebat ce antibiotice cunosc nu cred ca mi-ar fi venit in minte numele ei – iar caracteristicile (si eventual domeniul de utilizare) nici pomeneala sa i le cunosc.
„…cum aș putea să aflu?”
Simplu: intreband pediatrul copilului. Daca este o informatie pe care ar trebui s-o cunosti despre sanatatea copilului dumitale, acesta este sursa evidenta de informare corecta si pertinenta. DE CE sa te duci, sa ceri, s’-astepti, sa mergi si iar s-astepti? S-o faca ei (sau cineva delegat de ei, pe liste, nu individual), cu alt acces si alta vizibilitate la laborator. Cat despre „scos”… Nu cunosc situatia concreta, da’ m-ar cam mira sa nu fi „scos” pan’-acuma (la pediatri). Daca nu – poti inaugura. Fii linistita, vor mai fi si alte imprejurari cand ar fi bine sa-ti fie pediatrul indatorat (ca doar ceea ce primeste e cadou, nu obligatie)…
„Dar dacă nu îl fac și, Doamne ferește se întâmplă ceva mai târziu?”
La noi, acuma, polio – nu prea mai. In copilaria mea da, si maica-mea (cadru mediu sanitar) mi-a facut cu sfintenie toate vaccinurile si rapelurile (nu numai antipolio). dar cam de mult timp nu prea mai. In rest – e vorba doar de a compara intre ele riscurile: CARE risc e mai mare (procentual) si respectiv mai grav, daca FACE vaccinul, SAU daca NU-l face? Si ne intoarcem de unde am plecat: informarea din sursa credibila.
„…aceste vaccinuri își pierd din putere după un an de zile (da, zice vocea, dar între timp oferă o oarecare imunitate).”
Pai o OARECARE imunitate (cat sa ma imbolnavesc mai greu decat cineva nevaccinat) INCA mai am pana si eu, dupa vreo juma’ de veac de la ultima inoculare… Daca vaccinul nu ofera NICI MACAR ACUMA, proaspat aplicat, o quasi-certitudine a imunitatii (hai sa spunem ca nu perfect, nu 100%, da’ macar vreun 99,9%) atunci DE CE sa-l faci? Ca sa sufere copilul urmarile imediate, sa fie expus riscului imediat (si cert) pe care il pomenesti pt a fi OARECUM ferit, CANDVA intr-un viitor neprecizat, de o EVENTUALA molipsire? (Nici in toiul epidemiilor foarte virulente nu se imbolnavesc TOTI copii… nici atunci riscul nu e complet, 100%.)
„2. nu știu dacă Andrei e alergic la neomicină.”
Pretinde-i medicului pediatru sa afle (nu-i treaba dumitale CUM) si sa-ti spuna – daca este o informatie pe care trebuie s-o detii.
„…dacă nu cumva e vreo serie spre expirare…”
Trecerea timpului (in sine) ar mai putea fi tolerata, dar chiar daca vaccinul este FOARTE recent confectionat si chiar daca vine de la o firma care prezinta FOARTE mare incredere (nu stiu CARE ar fi aia…) n-ai cum sa verifici conditiile in care a fost transportat, depozitat etc, astfel incat ar putea sa fie ineficace (sau chiar nociv) inca la inceputul termenului de garantie.
„5. pentru că nimeni nu poate să-mi spună clar și fără dubii tot ce trebuie știut despre aceste vaccinuri”Imi vine-a crede ca OR FI totusi unii care-AR PUTEA s-o faca. CE importanta are, daca n-o fac?
„7. pentru că, dacă mă răzgândesc, pot să-l fac și cu altă ocazie”
CEL MAI BUN argument! In fond, chiar si adultilor care pleaca in zone cu risc mare le este facut (fie ca in copilarie l-au facut, fie ca nu)…
„…scria ușor tremurat că „refuz vaccinarea antipoliomielitică”.”
Ar fi fost o buna ocazie de dat un bobarnac, ceva de genul „pana la informarea mea”, sau „in absenta unei informari”…
Pacat ca n-am avut energie si rabdare sa comentez mai pe larg… 😛
Victor nu se dezminte! 😉
Mă bucur că ești bine, de asemenea, că multă vreme nu am mai auzit/citit „de la tine”. Și știind că uneori lucrurile nu au mers tocmai cum ți-ai dorit…
Mai pe larg de atât? 😆
Adevărul este că și eu aș mai fi scris MAI pe larg! Când e vorba despre sănătate și, mai ales, a copilului meu, mă ia cu spume că nu știu ce pot face mai mult, unde să mă informez în așa fel încât să știu că am dat peste informațiile corecte!
În altă ordine de idei, mă bucur că m-am întors aici și am regăsit oamenii dragi 🙂
Eu eventual – in cel mai rau caz – ma mint, nu ma dezmint… 😛
Pana la „bine” mai mananci o paine… Am avut o viroza care m-a impiedicat sa lucrez si in consecinta sunt cat-de-cat mai odihnit si mai „cu timp”. Din pacate, trece. („Din pacate” – disponibilitatea, nu boala 😀 )
M-am mai latit si eu intre timp… 😛
Spumeg si eu cu tine (SI fara tine), chiar daca_COPIII mei au deja copii, iar nepotii inca nu suint in faza asta. Ma infurie insasi existenta unor probleme atat de grave (sanatatea si educatia), chiar si PANA LA aplicabilitatea ei in cazul meu / nostru.
Ma bucur si eu ca am revenit (fie cat de scurt) si (ca) te-am / v-am (re)gasit.
Bine ai revenit, Victor, mă bucur să te revăd! 🙂
Ma bucur si eu. Bine v-am regasit!
„…doar pe baza de vagi cunostinte generale medicale, de logica si de bun-simt.”
Hm! „……doar pe baza de logica si de bun-simt, si de vagi cunostinte generale medicale” pare mai aproape de ceea ce gandisem… Nu intentionasem nici o trimitere interpretabila SI peiorativ.
Si eu am refuzat vaccinul in clasa 0 .Eu stiam ca baiatul a facut in clasa I si nu in clasa 0 ,Apoi, cand am intrebat in stanga si in dreapta am auzit pareri atat de impartite , incat ….am ajuns acasa si m-am dat pe net.Sincer….cand am citit m-am speriat si am refuzat vaccinarea.Stiu ca este din schema obligatorie, dar, cum scoala la acea vreme (inceput de an scolar), nu avea inca un cabinet medical dotat si nici un medic sau macar o asisitenta….categoric am spus NU.
Acceptam, poate, daca vaccinul se facea la medicul de familie….acolo aveam siguranta vaccinului corect si bine facut….poate trceam si peste cele citite.
Da, netul ăsta uneori te bagă în „boale”. Dar nici să ignori chiar tot ce scrie nu poți, nu? mai ales dacă argumentele pot fi la fel de convingătoare și de o parte și de cealaltă.
Informarea ne lipsește cu desăvârșire! 😦
Eu nu stiu cate rapeluri a facut copilul pana sa ajunga la scoala si nici daca le-a facut pe celelalte … Asta stie medicul de familie care a eliberat avizul epidemiologic/ efectuat celelalte vaccinuri pana acum si fireste parintele care l-a prezentat acolo fiindca …asa cred eu ca a fost insotit. Si eu i-am insotit pe copiii mei la vaccin fiindca mi s-a spus : ” Sunteti programata la vaccin in data de…..” si eu …m-am conformat desi nu mi s-a facut campanie si nici internet in 19…. …nu era…. ( cam iresponsabila…nu-i asa?). Nu stiu ce rost mai avea intrebarea din formular cu neomicina si alte alea …daca atunci cand a mai facut vaccinul presupun ca erau aceleasi conditii. Cred de asemenea ca vaccinarea trebuie sa ramana la medicul de familie si nu la scoala ….fiindca scoala se ocupa cu altceva.
Și eu am fost cu el, evident. Și știu câte a făcut, dar poate nu mai rețin la ce erau bune toate. Am mers pe încrederea în sistem. Ceea ce pentru unii poate fi trecut drept iresponsabilitate. Pe mine tocmai întrebarea aia m-a tulburat. Adică, dacă i l-am mai făcut, înseamnă că deja e inutil să mai întreb. Așa am aflat că atunci intra într-o altă componență, acum sunt alte substanțe, pe lângă care și această neomicină.
Da, și eu cred că tot medicul de familie ar fi trebuit să facă asta, și nu școala. De exemplu, ce putea să facă învățătoarea dacă unui copil i s-a făcut rău după vaccin? (Mă refer la vărsături și stare de hipersensibilitate). Să cheme asistenta, nu? Dacă e în școală, că de obicei ai programe în două școli. Și asistenta ce poate ști despre istoricul medical al copilului? Iar până vine părintele la școală să îl ducă la doctor…nici nu vreau să mă gândesc!!!!
Sunt o persoana care am vaccinat mii de copii! Cu buna credinta si fiindca asa eram informata ca e bine. Acum ma gandesc catora le-a, facut rau, fara sa vreau… Am studiat subiectul cat am putut, am analizat argumentele si pro si contra. Nu sunt o persoana superficiala, iau decizii doar cand stiu despre ce e vorba. Dar nici nu incerc sa fac propaganda, nici pro, nici contra. Fiecare sa decida pentru copilul lui. DAr nu pot sa inteleg unele lucruri:
-de ce nimeni in Europa nu vaccineaza copiii in primul an de viata
-cum poti sa-i cresti imunitatea unui sugar bombardandu-l cu vreo 20 si ceva de vaccinuri intr-un an (par mai putine, dar unele sunt trivalente), nu-i bulversezi organismul si nu-l faci sa nu mai stie impotriva cui sa lupte?
-daca tot vaccinam „in draci”, BCG de exemplu, de ce creste numarul bolnavilor de tuberculoza> Poate fiindca e aiurea sa-l vaccinezi la nastere si sa-l crezi protejat toata viata? Ca nici o imunitate data de vaccinare nu dureaza mai mult de 6-7 ani, in cel mai fericit caz…
-de ce se aplica un vaccin pentru o boala considerata eradicata, cum e poliomielita? Fiindca ar putea sa reapara? Pai atunci hai sa vaccinam impotriva ciumei…
-vaccinam copiii pentru bolile copilariei, cele pe care le-am facut toti, si care le-ar da imunitate definitiva si-l lasam sa faca rujeola pe la 30 de ani, cand le-ar putea fi fatal
-daca vaccinurile sunt asa o mana cereasca, fara de care copii nostri ar fi victime sigure, de ce nu-si asuma medicii raspunderea si paseaza raspunderea parintilor, care sunt lipsiti de informatii?
-n-ar fi mai corect sa se mizeze pe o educatie sanitara care sa-i invete pe parinti cum sa-si protejeze copii prin mijloace naturale? Pai ce cistiga industria farmaceutica daca lumea consuma lamaie, usturoi sau mere?…
Hai ca am exacerat, dar n-am rezistat tentatiei. 🙂 Te felicit ca ai luat o decizie DUPA ce te-ai informat, nu doar impresionata de „obligativitatea vaccinarii”!
Adelinoooo, cât te iubesc eu pe tine! 😆
Mi-ai lipsit, zău, cât am fost în vacanța autoimpusă! Dar nici nu puteam să năvălesc pe tine cu întrebări, pentru că exact asta consider și eu: nimeni nu poate să-mi spună ce e mai bine să fac. Am vrut doar să mai găsesc păreri care să mă ajute să ajung la o decizie cu care să mă împac.
Mut din lucrurile enumerate de tine mai sus nu le înțeleg nici eu, dar am pus-o pe seama faptului că nu sunt suficient informată ca să-mi dau cu părerea.
De pildă vaccinul anti varicelă. O prostie! Și am refuzat să-l fac (nu era obligatoriu oricum), pentru că m-am temut că, băiat fiind, cu tot vaccinul care nu-i oferă imunitatea pe care i-o dă boala în sine, copilul meu ar putea să facă varicelă la o vârstă când poate fi foarte grav. Ca să nu mai zic că eu, cu varicelă făcută în clasa I și tot am mai făcut-o o dată!
Săru’-mâna pentru intervenție!
Ca studentă a unei universităţi de profil, care ne învaţă cât de bune sunt vaccinurile, îţi spun că ai luat decizia corectă. Poţi avea grijă de imunitatea copilului tău şi prin alte mijloace, fără să fie nevoie să îi inoculezi în organism virusuri moarte-parţial moarte-adn din virusuri şi etc. Tot mai multe mame sunt împotriva vaccinurilor şi industria farmaceutică tremură la propriu.
Am întrebat săptămânile trecute un medic dacă există vreun medicament care să nu poată produce altă boală. Răspunsul a fost nu. Categoric şi clar. Nu numai una, ci chiar mai multe. Îţi face bine pe o parte, pe moment, dar în timp îţi dă mai multe de furcă decât ai fi avut dacă nu l-ai fi luat deloc. Şi uite aşa se mai nasc o mie şi una de întrebări…
Mulțumesc pentru lămuriri! Contează mult să mă liniștesc că am luat decizia corectă!
🙂
„Tot mai multe mame sunt împotriva vaccinurilor…”
…SI unii tati / bunici / unchi… („Tutori”, deh – chiar daca poate nu oficial si doar partial – sau poate doar in intentie…)