Oameni și fapte: proiectul „Biblioteca Românească din Canada”

„O carte este singurul loc în care poţi examina un gând plăpând fără să îl distrugi, sau poţi explora o idee controversată fără să îţi fie teamă că îţi va exploda în faţă – unul din cele câteva refugii unde mintea unui om poate avea parte atât de provocare, cât şi de intimidate”. Charles Langbridge Morgan.

Cărțile par să nu mai aibă valoare într-o societate dominată de atâtea alte mijloace mult mai accesibile, „mai” directe, dar și mult mai superficiale de informare. De ce ar citi un elev, de pildă, romanul, dacă există pe internet varianta rezumatului în câteva rânduri sau dacă poate viziona filmul. Din păcate, fenomenul pare să devină extrem de contagios. Pe de altă parte, criza, grijile, lipsurile, frustrările, stresul nu mai lasă loc de preocupări intelectuale pentru cei care reprezintă masa. Altele sunt prioritățile, iar resursele financiare se consumă în cu totul alte direcții decât în dezvoltarea culturală a individului. Chiar și așa, mai există, români preocupați de îmbogățirea unei biblioteci personale, oameni care mai cumpără cărțile promovate săptămânal de ziarele noastre, cărți serioase, cu autori renumiți, cărți care nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă.

Într-o postare precedentă, vorbeam despre românii din Canada. Iată că acum proiectul lor- prima bibliotecă de carte românescă din Canada–   se apropie de momentul mult așteptat. Mai este o săptămână până când cărțile vor fi trimise acolo. Am avut norocul să aflu despre acest proiect suficient de devreme încât să urmăresc cum a prins aripi treptat și, mai ales, am avut norocul să cunosc oameni!

Ioana este cea care mi-a răspuns la primul mail, când încă nu știam ce voi face exact și nici măcar nu bănuiam că am să reușesc să adun un număr destul de important de cărți- 500- pe care să le trimit în Canada. Am aflat apoi despre Ioana că are un suflet mare, că este un om minunat, căruia îi pasă enorm de ceilalți, de ceea ce gândesc, de ceea ce simt, de ceea ce fac. A apreciat simplul fapt că cineva s-a gândit la a da o mână de ajutor, a fost promptă la fiecare solicitare, a avut răbdare cu mine, m-a încurajat, m-a ținut la curent cu toate demersurile.

Pe Lidia o cunosc deja de mult timp. Știu că este omul care sare în ajutor de fiecare dată când cineva are nevoie. Nu a făcut altfel nici de data aceasta. A scris liste peste liste, mi-a suportat toanele și ideile fixe, a lipit, a numărat, a sortat, a stat peste program, m-a ajutat de fiecare dată când nu făceam față singură, a găsit soluția pentru transportul cărților.

Roxana este o iubitoare de cărți. A fost printre primii care au donat cărți pentru această cauză. Nu a pus întrebări, a avut încredere în mine și în ceea ce am intreprins.

Dragii mei de la 10 A, au fost voluntari model! Fetele au ales cărțile, au scris pe fiecare în parte „Donație din partea…”, băieții au inventariat, au mutat cutii, cu toții au donat câteva din cărțile personale.

Ana-Maria de la Biblioteca Judeţeană Vrancea, a fost un ajutor nesperat. Mereu veselă și plină de optimism, foarte serioasă și responsabilă, a acceptat să ne ajute cu transportul cărților până la București, ba mai mult, a vorbit frumos despre noi pentru presa vrânceană.

Sunt oameni pe care i-am cunoscut cu acest prilej, sunt oameni despre care știam că sunt minunați.

Lăudabilă orice acțiune care are ca obiectiv promovarea culturii. De aceea, fac trimitere la un articol asemănător pe blogul lui Ciprian.

Later edit: Pfui, amnezia, bat-o vina!

Am uitat să menționez că mi-a fost de ajutor și Tudor! 🙂

Sursa foto: http://www.google.com