Te iubesc…

Do you, really?

Nu scriu despre dragoste acum pentru că aș avea ceva nou și inteligent de spus despre acest subiect. Scriu pentru că ”veni vorba” în ultima vreme. M-am intersectat cu diverse opinii despre ce înseamnă iubirea și cum se manifestă, încât am decis să-mi adun ideile ca într-un clasor vechi, ca să imortalizez tot ce cred că pare a fi esența acestui sentiment. Poate mai târziu…

Am citit cuvinte care m-au făcut să mă cutremur și să zâmbesc în același timp. Pentru că e atât de plăcut să vezi că nebunia asta e o boală generalizată de care sunt atinși oameni frumoși, oameni în care sămânța iubirii încă mai prinde rădăcini lemnoase cu care se agață iremediabil de fiecare articulație, de fiecare celulă, de fiecare respirație îngreunată de lipsa celuilalt. Ea transformă până și monștrii, iar aceștia se simt pierduți pentru că nu se mai recunosc în noua ipostază ce nu mai pare să păstreze nimic din ceea ce credeau că sunt.

Am citit frământări, care m-au pus pe gânduri pentru că mi-au arătat ipostaze familiare și mi-au adus în minte trăiri îngropate și imagini prăfuite, ascunse bine, departe de întâmplările cotidiene. Nu mai visăm, nu ne mai dorim, nu mai căutăm pentru că facem alegeri greșite. Credem că dacă ne amestecăm cu lucrurile mărunte și nesemnificative, că dacă ne prefacem preocupați de realitățile zilnice, ne va fi mai bine decât dacă ne îngăduim un moment de visare, o doză de nebunie. Alegem să fim serioși într-o lume care ne răspunde cu indiferență.

Am deschis “Inchisorile invizibile” și am văzut că mai sunt și alții ca mine, care mai cred în mituri zdrențuite și în povești nemuritoare sau care aleg că iubească no matter what: „Eu o să iubesc în continuare cum știu eu: cu o șoaptă, cu un sărut, cu o lacrimă în care înoată cele două cuvinte magice”. Și asta pentru că:

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.

Apoi „s-a întâmplat” ( :-D) să  ascult o poveste. Cu un buchet de flori imens lăsat la ușă. Cu un bilet scurt, simplu. Cu o surpriză ascunsă între culori și forme. Cu un vals care să însoțească toate acestea și care să spună mai mult decât o mie de vorbe. Cu un chip timid ascuns în spatele unor foi pe care scria ce nu se putea rosti. Cu o poveste grea, cu o decizie imposibilă și un final incert.

Și apoi altă poveste

..linistea asta, așteptarea dureroasă, tresăririle ținute în lesă și mâinile înlăntuite în amintiri, timpul văzut ca o apă ce curge leneș peste noi…
… trăiesc din amintiri și-mi fac mereu din ele câte o construcție pentru câte un fost viitor posibil. mă scald în el, îl ronțăi pe îndelete, îi sorb puțin câte puțin aroma cu care mă îmbată.
…în fiecare noapte mă ascund în câte o astfel de poveste în care ești mereu prezentă. nu ai idee în câte locuri am fost deja împreună…
O declarație de dragoste mai frumoasă?
 Uneori doar credem că iubim. Nu știu dacă există un moment când poți să realizezi că se întâmplă cu adevărat. Faci lucruri supranaturale și crezi că este suficient. Dar, poate, nu ți-a cerut nimeni să le faci! Poate celălalt nu vrea decât simplitatea gestului în sine. Acela de a da deoparte o șuviță de păr rebelă atunci când dormi. Sau de a-ți lua fața în mâini ca să te liniștească. Sau de a-ți săruta degetele mâinilor. Uneori e suficient doar să stai lângă celălalt și să-i asculți respirația. Sau să-i privești somnul liniștit. Uneori nu e nevoie nici măcar de atingeri. A iubi nu înseamnă să faci ceea ce crezi că poate aduce fericirea celuilalt. A iubi înseamnă să asculți și să faci ceea ce știi că-l face fericit pe cel de lângă tine. Sau cel care e departe de tine. Iubirea nu înseamnă efort! Iubirea stă în lucruri care vin de la sine. Nu trebuie să convingi pe nimeni că îl sau o iubești, iubirea e atunci când celălalt știe deja lucrul acesta.
Chiar dacă lucrurile vor părea unora prozaice și mult prea siropoase, cred că iubirea este precum compotul bunicii. E dulce, e savuros, nu-ți poți dezlipi buzele de gustul dulce. Dar are nevoie de ceva care să-l conserve. Să-l facă să dureze peste timp. Altfel…rămâne doar bucuria senzației de moment, pe care încerci de fiecare dată să o regăsești în altceva.

„De ce nu mă iubești așa cum te iubesc?” – iată în ce rezidă falsitatea unui sentiment.

Pentru că nu suntem la fel. Nu simțim la fel. Nu vrem aceleași lucruri, oricât de mult am vrea să se întâmple așa. Pentru că fiecare înțelege iubirea în felul propriu. Și pentru că

Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa.

În iubire nu dai ca să ți se dea. Dai pentru că așa simți.

Ai făcut asta? Ți-ai neglijat orice pornire, ți-ai uitat orice dorință pentru sine? Te-ai abandonat pe tine? Ți-ai adunat toată energia pentru fericirea celuilalt? Pentru a-i smulge un zâmbet?

Dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.

Emanuel Swdenborg

Nu există rețete pentru fericire. Nu există nimic previzibil în poveștile adevărate. Nu garantează nimeni fericirea supremă și veșnică, așa cum nu știi dacă vei mai fi în clipa următoare sau nu.

Iubești și-ți asumi. Iubești sperând că va fi pentru totdeauna. Iubești și atât.

În fond,

Dragostea este un joc ciudat: sau amândoi câștigă sau amândoi pierd … (sursa)

Ai pierdut? Ai câștigat? Mai joci?

23 de comentarii

  1. auzi, minunato, atmosfera asta cu pasari multe de la tine de pe blog ma determina sa ma gandesc la dragoste ca la o pasare … migratoare. ar fi bine ca noi sa fim un fel de… delta, unde sa poata veni pasarile calatoare, pentru adapost sau mai bine o delta din care sa nu mai plece deloc, pentru ca avem totul pus la dispozitie, tot ce e nevoie…
    sa ai o zi buna. dar buna, da, ca o feliuta de tortilin de pe facebook, de la mine 🙂

  2. Complex sentiment iubirea asta … atat de complex si extins incat nu se multumeste doar cu un el si ea , se extinde la prieteni , la cei din jur, la necunoscuti intalniti in cale ce te fac sa tresari de iubire (iubirea clipei)… Din pacate ca in orice joc in doi sau in mai multi are reguli numai de ea stiute care duce la victorie sau mai rau… frumos si profund ai scris.

  3. Scrisesem deja „o postata sanatoasa” dintr-un comentariu „a la Victor”, si o problema tehnica mi-a „pierdut” textul. (POATE oi mai avea candva, ulterior, dispozitia si rabdarea necesare pt a ma inhama la repetarea ideilor principale – dar acuma nu.)

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s